Prea tirziu si prea putin...

Nu era in intentia mea sa scriu asa ceva. Vroiam sa pornesc povestea cu optiunile (mele) politice de la cu totul altceva: de la o conventie nationala a PSD, la care a fost ales in unanimitate Geoana. Si de acolo pornind, la povestea personajului politic Geoana si a partidului pe care cu onoare l-a reprezentat. Ironia sortii face ca subiectul postarii de azi sa fie legat, intr-un fel, de acea conventie (e vorba de momentul 2005 in care Nastase a pierdut alegerile si a fost inlocuit cu magistrul Geoana). Cine era Nastase atunci: un infrint, aparat de imunitatea parlamentara. Astazi: un erou, pe care jumatate plus unu din presa democratica din aceasta tara il ridica in slavi ca fiind o victima inocenta intr-un razboi in care a fost condamnat de aprigul regim basescian aflat in plina dezintegrare. Este incredibil cu cita atentie si cu cite manusi se poarta astazi presa (in semi-unanimitate) cu acest individ care, la un moment dat, ajunsese sa controleze aproape fiecare redactie de ziar local, ca nu cumva sa se publice ceva dubios la adresa baronilor PSD. Aceeasi presa care fusese adusa aproape de faliment, cu reclame bine directionate de la companiile de stat si Ministere care nu au si nu o sa aiba niciodata nevoie de marketing, fiind recompensati astfel numai cei cuminti, si luati cu linia la palme cei care ieseau din linia dictata de partid. Asta era in 2002-2003. Aceeasi presa care, spre finalul mandatului de prim-ministru al acestui individ, rabufnea de exasperare si nu mai stia cum sa explice ca tara s-a umplut de coruptie, de sus pina jos, de la militianul din colt pina la ministru si prim-ministru. Si iata ca azi mi-a fost dat sa-l aud pe Mircea Badea, aceasta portavoce a societatii civile in Romania (si o spun cu amaraciune, pentru ca e o realitate; a fost o vreme cind el a reprezentat, realmente, singura voce articulata care ar mai fi putut scoate mai mult de 1000 de oameni in strada pentru o cauza, oricare ar fi fost ea), cel pe care Nastase si justitia patronata de acel stat venal si infestat de coruptia socialista l-au pedepsit luindu-i o afacere cumparata cu banii lui de acasa, acel Mircea Badea a iesit azi sa-si exprime indignarea lui cetateneasca fata de aceasta sentinta definitiva a instantelor romanesti. Probabil ca nu s-au nascut inca pe lume atitia psihiatri de citi are nevoie aceasta tara, pentru ca senzatia de schizofrenie pe care am trait-o azi a fost mai acuta decit oricind: sa uiti cu atita nonsalanta unde ajunsesem cu totii, in ce hau fara intoarcere parea scufundata Romania regimului Iliescu-Nastase, in ce smoala viscoasa s-au zbatut multi, incercind sa scoata capul la suprafata dupa o gura de aer in afara miasmelor democratiei instalate de PSD, sa uiti ca nimeni nu a putut inghiti figurile care stateau (si stau inca) in spatele unuia ca Nastase (Hrebenciuc, Cozmanca, Mitrea, Oprisan si tronind cu asupra masura, Micky Spaga)... Cita ironie a sortii (sau a justitiei): lui Micky Spaga, cel care functiona, de fapt, ca vas colector pentru toata mita de partid strinsa in favoarea unuia sau altuia (si ca secretar general al Guvernului, in primul rind a lui Nastase) i s-a anulat condamnarea, iar bietul Nastase trebuie sa viziteze 8 luni un penitenciar din Romania pe dinauntru. Si incredibilul se va produce? Nu, fireste, Adrian a chemat salvarea si s-a rezolvat. Nu se cadea ca, la prestigiul sau de doctor in drept international, sa se preteze la asa ceva. Romania, tara lui Papura Voda...